Trântită-n iarbă
Razele emană din ea
Şi se-adăpostesc
În păsări, alcătuind
Vertical, din al ei râs,
Ghemul orbitor din albastru.
Prinde-o şi rupe-i o aripă!
Smulge de pe ea
Acel corset mincinos
Croit din prejudecăţi
Şi dintr-un metru de regrete!
Minte-o apoi
Şi spune-i că cerul n-o
merită,
Iar că asfaltul
N-a dorit-o niciodată.
Apoi las-o să moară,
Înecată de prea mult tine,
Ofilindu-se încet de dorul tău
În colivia de indiferenţă
Unde o păstrai
Numai pentru tine.
Eul Liric
No comments:
Post a Comment