Sacrificiu

ardeam buze pe alte buze;
sacrificiul unei vieti,
in care mi-am transformat
sufletul in neant;
iar tu pe mine,
m-ai numit amant;

ard flori,lumanari si cuvinte,
sacrificii ale unei vieti,
in care te-am vazut ca pe o floare,
dar nu ti-am spus-o prin cuvinte,
iar tu te-ai stins,
fara sa stii ce esti,
prin ochii muti,
ai unui om cu buze stinse;
  
  Narcis

Dorinta,supliciu si convulsie

esti supliciul zambetului,
unui om trist fara masti;
si dorinta altui om,
de a-si ingropa nostalgiile,
intr-un cimitir,
in care nu poti sa te mai intorci;
    
esti convulsia vortexului,
unei mari damnate;
unde mateloti se lupta
cu ape ce refuza moarte;
  
esti dorinta, supliciu si convulsie,
mai are rost sa ma intrebi,
de ce te privesc de o vreme cu repulsie?   
 
    Narcis

Aproape de serafim..

un tanar sacerdot canta despre sfarsituri,
in timp ce un destin se sfarseste;
un serafim intinde o mana,
in vreme ce din mormantul fara coroana,
se ridica un spirit ce  ingana:

    "cerurile casc si ma duc spre serafim,
     caci am uitat sa fiu, iar acum n-o sa mai fim;
     iti las aerul sangerand si rece,
     vindeca-l si vindeca-te de mine,
     recladind tot ce acum arata a ruine."

Frica

dorm in ochiul tau ca in ospiciu;
si nu vad  ca nimeni nu ma vede;
traiesc,dar nu-mi mai vine a crede;

alerg de frica de ei;
si ma intalnesc cu frica de tine;
iar la final ma aleg cu frica de mine;

   Narcis

O să mă prefac...

O să mă prefac a dormi

în speranţa de a păcăli moartea

să treacă pe lângă mine

fără să mă vadă

O să mă prefac a vorbi

în speranţa de a păcăli tăcerea

să treacă pe lângă mine

fără să mă audă

O să mă prefac a lovi

în speranţa de a păcăli durerea

să treacă pe lângă mine

fără să mă atingă

O să mă prefac a iubi

în speranţa de a păcăli demonul

să treacă pe lângă mine

fără să-mi aducă moartea...

Şi dacă nu voi reuşi,

Atunci… o să mă prefac a dormi.

Eul Liric

Cuvinte aberante #9

Iubita mea-i zurlie

şi nubilă,

picioarele ei

au tălpi de felină,

coapsele ei dulci

sunt ca o harpă

din care îngeri picură

ca mierea-n apă.

Dar să-i vezi pântecele

întins şi alb pe oase

ca un cearşeaf

ţinut de mâini pioase

şi bustul ei

e ca un leagăn moale

pe care, în linişte,

să-mi las tâmplele goale.

Umerii ei se dezvelesc

atât de nuzi

când ploaia-i acoperă

cu pruncii ei uzi.

Iar braţele ei

sunt dragi şi furtunoase

terminate-n palme

cu lucruri frumoase.

Zburdă

zâmbind la cotidianul macabru

ca vrabia

zburătăcind pe-un candelabru.

Îi place să i se spună

că e pictoriţă

când ia în mână

o pană gri de porumbiţă

şi-o moaie-n lacrimi

scurse cu rimel

transformând-o rapid

din soaptă-n penel

cu care să-mi picteze

o primăvară

peste toamna

de pe chipul meu spre seară.

Blestem

mi-as rupe parti din mine,
sa nu mai am parte de tine;
mi-as rupe tot ce mi-ai atins,
chiar daca m-as preface in nimic
si voi fi stins;
cu sange,lacrimi si alcool,as face o mare,
zeci de vieti sa ne separe;
si te blestem:
sa nu poti sa ma uiti
si sa te inchini la Lethe;
sa bei din cupa iluziei ca esti bine,
iar intr-o zi sa mori de sete;


                                    Narcis