Dorinta,supliciu si convulsie

esti supliciul zambetului,
unui om trist fara masti;
si dorinta altui om,
de a-si ingropa nostalgiile,
intr-un cimitir,
in care nu poti sa te mai intorci;
    
esti convulsia vortexului,
unei mari damnate;
unde mateloti se lupta
cu ape ce refuza moarte;
  
esti dorinta, supliciu si convulsie,
mai are rost sa ma intrebi,
de ce te privesc de o vreme cu repulsie?   
 
    Narcis

O să mă prefac...

O să mă prefac a dormi

în speranţa de a păcăli moartea

să treacă pe lângă mine

fără să mă vadă

O să mă prefac a vorbi

în speranţa de a păcăli tăcerea

să treacă pe lângă mine

fără să mă audă

O să mă prefac a lovi

în speranţa de a păcăli durerea

să treacă pe lângă mine

fără să mă atingă

O să mă prefac a iubi

în speranţa de a păcăli demonul

să treacă pe lângă mine

fără să-mi aducă moartea...

Şi dacă nu voi reuşi,

Atunci… o să mă prefac a dormi.

Eul Liric

Cuvinte aberante #10

Te-aş căuta şi-aş da privirii

schema dulce a zâmbetului tău

Aş construi din el oraşe, lumi

şi întâmplări fantastice.

Mi-aş naşte din el o fiinţă

prea-iubită pe care s-o ador,

pe care s-o strâng la piept

când timpul va fi gata şi va fi să mor

Apoi le-aş face pe toate fărâme

Într-o clipire de gene

între paginile şi paraginile unei cărţi,

iar tot ce-i mai frumos

adica tot şi încă ceva pe deasupra,

l-aş îngropa în plămânul stâng

între două coaste şi-atunci l-aş păstra

până când atomii noştri se vor cununa

într-o pitică albă undeva

în marele întuneric

Ca peste ani si ani

alte două fiinţe să îşi zâmbească

sub lumina dragostei noastre

Incandescente.

Eul Liric

Recviemul din dulap

S-a gândit cineva vreodată că şi dulapurile au sentimente?

Pline cum sunt de tot ce-i demodat şi rupt,

stricat sau subţire, prea gros, ori prea blând,

cu haine de gală purtate doar o dată,

măşti uzate precum o rochie de mireasă decedată.

Dulapurile-s martorii splendidei noastre decadenţe.

Se lasă umplute cu toate deciziile noastre

neinspirate sau uitate, poate din când în când

cu perechea de blugi din liceu sau

tricoul ce păstrează aroma unui om care nu mai există.

Doar dulapul mai ştie pe unde te-a purtat

ardenta căutare a unei fericiri.

I-au şoptit teneşii, prin găurile lor din talpă,

cum pământul uscat de pe ei te-a urmat până la mormânt.

Să ţinem un moment de reculegere pentru acel abis de lemn

în care aruncăm treptat tot ce avem,

să-şi amintească el, atunci când noi nu mai putem.

Eul Liric

Ai simtit

ai simtit cum tot ce-i viu in tine te paraseste;
si ti-ai imbracat inima intr-o camasa verde,
 lipsindu-te de doliul,care acum iti lipseste.
          
ai simtit cum tot ce-i mort in tine prinde viata;
 si ti-ai imbracat inima intr-o camasa de forta,
 lipsindu-te de  amintirile,care acum iti lipsesc.
                   
 ai simtit ca n-ai simtit destule;
 si ai lipsit din sfera realitatii,care acum iti lipseste..
            

   Narcis

Nostalgie

Ştim cu toţii acea zi când vine,

Când vezi o poză

Şi te vezi pe tine,

Dar eşti mort

Şi-o ştii prea bine,

Căci ce e moartea, altceva de nu-i

Drumul ce-ai parcurs

Şi nu-ţi poţi întoarce paşii pe-urmele lui.

Dar cel mai rău e că lumina

În capăt nu-i decât otravă

Şi-o tristă amăgire-a inimii, senina

E răul strâns în mici esenţe

E tuşul literelor sorţii

Izul greşelilor măreţe,

De-a lungul scurtei drumeţii.

Te-nţeapă gândul şi te doare

Când vezi copilul ce-ai uitat

În inocenţa lui cum moare

Cândva măreţ, acum stricat.

Dar nu e decât o oglindă,

Căci nici tu nu o duci mai bine

Ai vrea să-l strigi pe când se plimbă

Te-ar asculta totuşi pe tine?

Ai vrea să-l strigi,

Dar nu te simte.

Să nu îl plângi tu-n ziua-ceea,

Căci amândoi, dar nu-mpreună,

V-aţi rătăcit într-o pădure,

Unul de altul, şi-aţi murit.

Eul Liric