O să mă prefac...

O să mă prefac a dormi

în speranţa de a păcăli moartea

să treacă pe lângă mine

fără să mă vadă

O să mă prefac a vorbi

în speranţa de a păcăli tăcerea

să treacă pe lângă mine

fără să mă audă

O să mă prefac a lovi

în speranţa de a păcăli durerea

să treacă pe lângă mine

fără să mă atingă

O să mă prefac a iubi

în speranţa de a păcăli demonul

să treacă pe lângă mine

fără să-mi aducă moartea...

Şi dacă nu voi reuşi,

Atunci… o să mă prefac a dormi.

Eul Liric

Cuvinte aberante #9

Iubita mea-i zurlie

şi nubilă,

picioarele ei

au tălpi de felină,

coapsele ei dulci

sunt ca o harpă

din care îngeri picură

ca mierea-n apă.

Dar să-i vezi pântecele

întins şi alb pe oase

ca un cearşeaf

ţinut de mâini pioase

şi bustul ei

e ca un leagăn moale

pe care, în linişte,

să-mi las tâmplele goale.

Umerii ei se dezvelesc

atât de nuzi

când ploaia-i acoperă

cu pruncii ei uzi.

Iar braţele ei

sunt dragi şi furtunoase

terminate-n palme

cu lucruri frumoase.

Zburdă

zâmbind la cotidianul macabru

ca vrabia

zburătăcind pe-un candelabru.

Îi place să i se spună

că e pictoriţă

când ia în mână

o pană gri de porumbiţă

şi-o moaie-n lacrimi

scurse cu rimel

transformând-o rapid

din soaptă-n penel

cu care să-mi picteze

o primăvară

peste toamna

de pe chipul meu spre seară.

Cuvinte aberante #10

Te-aş căuta şi-aş da privirii

schema dulce a zâmbetului tău

Aş construi din el oraşe, lumi

şi întâmplări fantastice.

Mi-aş naşte din el o fiinţă

prea-iubită pe care s-o ador,

pe care s-o strâng la piept

când timpul va fi gata şi va fi să mor

Apoi le-aş face pe toate fărâme

Într-o clipire de gene

între paginile şi paraginile unei cărţi,

iar tot ce-i mai frumos

adica tot şi încă ceva pe deasupra,

l-aş îngropa în plămânul stâng

între două coaste şi-atunci l-aş păstra

până când atomii noştri se vor cununa

într-o pitică albă undeva

în marele întuneric

Ca peste ani si ani

alte două fiinţe să îşi zâmbească

sub lumina dragostei noastre

Incandescente.

Eul Liric

Recviemul din dulap

S-a gândit cineva vreodată că şi dulapurile au sentimente?

Pline cum sunt de tot ce-i demodat şi rupt,

stricat sau subţire, prea gros, ori prea blând,

cu haine de gală purtate doar o dată,

măşti uzate precum o rochie de mireasă decedată.

Dulapurile-s martorii splendidei noastre decadenţe.

Se lasă umplute cu toate deciziile noastre

neinspirate sau uitate, poate din când în când

cu perechea de blugi din liceu sau

tricoul ce păstrează aroma unui om care nu mai există.

Doar dulapul mai ştie pe unde te-a purtat

ardenta căutare a unei fericiri.

I-au şoptit teneşii, prin găurile lor din talpă,

cum pământul uscat de pe ei te-a urmat până la mormânt.

Să ţinem un moment de reculegere pentru acel abis de lemn

în care aruncăm treptat tot ce avem,

să-şi amintească el, atunci când noi nu mai putem.

Eul Liric

Nostalgie

Ştim cu toţii acea zi când vine,

Când vezi o poză

Şi te vezi pe tine,

Dar eşti mort

Şi-o ştii prea bine,

Căci ce e moartea, altceva de nu-i

Drumul ce-ai parcurs

Şi nu-ţi poţi întoarce paşii pe-urmele lui.

Dar cel mai rău e că lumina

În capăt nu-i decât otravă

Şi-o tristă amăgire-a inimii, senina

E răul strâns în mici esenţe

E tuşul literelor sorţii

Izul greşelilor măreţe,

De-a lungul scurtei drumeţii.

Te-nţeapă gândul şi te doare

Când vezi copilul ce-ai uitat

În inocenţa lui cum moare

Cândva măreţ, acum stricat.

Dar nu e decât o oglindă,

Căci nici tu nu o duci mai bine

Ai vrea să-l strigi pe când se plimbă

Te-ar asculta totuşi pe tine?

Ai vrea să-l strigi,

Dar nu te simte.

Să nu îl plângi tu-n ziua-ceea,

Căci amândoi, dar nu-mpreună,

V-aţi rătăcit într-o pădure,

Unul de altul, şi-aţi murit.

Eul Liric

Cuvinte aberante #6

Trântită-n iarbă

Razele emană din ea

Şi se-adăpostesc

În păsări, alcătuind

Vertical, din al ei râs,

Ghemul orbitor din albastru.

Prinde-o şi rupe-i o aripă!

Smulge de pe ea

Acel corset mincinos

Croit din prejudecăţi

Şi dintr-un metru de regrete!

Minte-o apoi

Şi spune-i că cerul n-o merită,

Iar că asfaltul

N-a dorit-o niciodată.

Apoi las-o să moară,

Înecată de prea mult tine,

Ofilindu-se încet de dorul tău

În colivia de indiferenţă

Unde o păstrai

Numai pentru tine.

Eul Liric

In dem Sommerferien

Vine vara, bine-mi pare... plictiseala de rigoare...
Nu, n-am murit, insa n-am vrut sa infectez blogu' asta cu emanatiile fetide ale unei inimi frante, si piticii plang cateodata, asa ca am preferat sa astept pana se usuca super-glue-ul cu care am lipit la loc cioburile pana sa mai pun degetele pe taste.
Trecut-au temutele teze cu subiect unic, trecut-a si clasa a VIII-a, venit-a si mult asteptata vara. Mult asteptata? De ce mult asteptata? Pot sa spun ca inca nu am gasit punctul G al acestei veri, desi inca nu-i timpul pierdut, astept cu interes sa inceapa sa ploua cu pitici.
Spleen... a la Baudelaire... Beau o cafea cu Dostoievski, insa observ ca nu mai am tigari, ca nu mai am ce fuma... Ca nu mai am absint, ca nu mai am ce bea... Hasisul mi s-a terminat si el, nu am ce priza... poate doar clipa prezenta... Na! C-am scapat-o si pe asta pe jos... NU CALCA PE EA!!!

Piticondria

Dracii mei, trebuie să vă înştiinţez că Eul Liric a devenit o adevarată piticcondră. Nu, n-are treabă cu piţipoancele, in caz că v-aţi pus această întrebare. Ieri mi-am făcut o piticografie, iar piticologul de serviciu mi-a spus că am un număr piticantastic de pitici pe creier. Mi s-a recomandat să o piticesc mai uşor o vreme, asta dacă nu cumva vreau s-o dau în piticoză. Mi se întâmplă din ce în ce mai des să am piticoragii, momente în care piticii curg pur şi simplu din Eul Liric şi trebuie să vă spun că sufăr şi de o uşoară piticofobie. Dar acum sincer, cui nu i-ar fi teamă să se trezească, să zicem seara sau noaptea, pe întuneric, pe vreun drum pustiu, face 2 face cu... un pitic (mă rog, s-ar putea să nu vă ajungă până la faţă, dar să lăsăm)... şi nu mă refer la vreo persoană dezavantajată pe verticală, ci la ceva de genul unui pitic de grădină... pitic albăcazăpadic... un piticopat!? Dar fiecare cu piticii lui...

Ca piticoterapie, m-am apucat să piticosofez precum Piticocrate, Piticton, Piticorel, Piticales: oare piticantropii erau strămoşii piticilor de azi? oare unde se duc piticii când mor, în Piticfern sau în Pitictopia? ce s-a ales de Pitictida? oare Pitictanicul s-a scufundat alături de ea? ce este mai eficient, piticalismul sau piticocraţia? se va rezolva vreodată problema piticoizilor(falşii pitici)? oare cum se numesc emisiunile piticilor? Piticul Matinal? Piticul de la ora 5? Piticul care aduce cartea? apropo, aţi citit celebra Ultima noapte de piticeală, întâia noapte de piticlism a lui Camil Piticescu?

Mic piticţionar:

• piticar = producător de pitici
• piticăreasă = soţia piticarului sau producătoare de pitici
• piticărie = loc de unde vin piticii, loc de întâlnire pentru pitici, loc de unde se pot procura pitici
• neîmpiticit = virgin
• piticotecă = loc unde piticii piticesc
• piticolac = fiinţă care se transformă in nopţile cu lună în pitic

Eul Liric va reveni în curând cu alte piticeli... Ce piticeaaală, fraaate!