Recviemul din dulap

S-a gândit cineva vreodată că şi dulapurile au sentimente?

Pline cum sunt de tot ce-i demodat şi rupt,

stricat sau subţire, prea gros, ori prea blând,

cu haine de gală purtate doar o dată,

măşti uzate precum o rochie de mireasă decedată.

Dulapurile-s martorii splendidei noastre decadenţe.

Se lasă umplute cu toate deciziile noastre

neinspirate sau uitate, poate din când în când

cu perechea de blugi din liceu sau

tricoul ce păstrează aroma unui om care nu mai există.

Doar dulapul mai ştie pe unde te-a purtat

ardenta căutare a unei fericiri.

I-au şoptit teneşii, prin găurile lor din talpă,

cum pământul uscat de pe ei te-a urmat până la mormânt.

Să ţinem un moment de reculegere pentru acel abis de lemn

în care aruncăm treptat tot ce avem,

să-şi amintească el, atunci când noi nu mai putem.

Eul Liric

Sfarsit

 la inceput ne-au despartit urmele pasilor tai;
 si faptul ca trebuia sa-ti calc mereu pe urme.
       
 ieri ne-au despartit un zgomot si o ceata,
 o simfonie si mai multe gloante oarbe,
 cu care ai tras in mine, dar ti-am zambit,
 cand nu-mi zambeai, caci eram bine...
      
         
 azi ne despart un nor si o ploaie,
 ochii tai sunt innorati,iar inima mi-a indurat destule ploi.
            
 la final ne va desparti o valiza plina cu sentimente,
 asortate dupa forma,culoarea si gustul trecutului cu tine,
 aruncata la granita dintre noi,
 scunfundata in noroi, si totusi uite: voi fi bine..

  Narcis

Ai simtit

ai simtit cum tot ce-i viu in tine te paraseste;
si ti-ai imbracat inima intr-o camasa verde,
 lipsindu-te de doliul,care acum iti lipseste.
          
ai simtit cum tot ce-i mort in tine prinde viata;
 si ti-ai imbracat inima intr-o camasa de forta,
 lipsindu-te de  amintirile,care acum iti lipsesc.
                   
 ai simtit ca n-ai simtit destule;
 si ai lipsit din sfera realitatii,care acum iti lipseste..
            

   Narcis

Nostalgie

Ştim cu toţii acea zi când vine,

Când vezi o poză

Şi te vezi pe tine,

Dar eşti mort

Şi-o ştii prea bine,

Căci ce e moartea, altceva de nu-i

Drumul ce-ai parcurs

Şi nu-ţi poţi întoarce paşii pe-urmele lui.

Dar cel mai rău e că lumina

În capăt nu-i decât otravă

Şi-o tristă amăgire-a inimii, senina

E răul strâns în mici esenţe

E tuşul literelor sorţii

Izul greşelilor măreţe,

De-a lungul scurtei drumeţii.

Te-nţeapă gândul şi te doare

Când vezi copilul ce-ai uitat

În inocenţa lui cum moare

Cândva măreţ, acum stricat.

Dar nu e decât o oglindă,

Căci nici tu nu o duci mai bine

Ai vrea să-l strigi pe când se plimbă

Te-ar asculta totuşi pe tine?

Ai vrea să-l strigi,

Dar nu te simte.

Să nu îl plângi tu-n ziua-ceea,

Căci amândoi, dar nu-mpreună,

V-aţi rătăcit într-o pădure,

Unul de altul, şi-aţi murit.

Eul Liric

Pierdut

daca pierzandu-ti cumpatul te vei intreba:
daca sunt pierdut sau daca am pierdut?
am sa-ti raspund ca am pierdut numarul anilor in care am fost pierdut si te-am pierdut..
daca m-am pierdut in ochii tai,inainte de a ma simti pierdut?
am sa-ti raspund ca irisul tau mi-a fost labirint,iar lacrima indicator..
     
daca m-am schimbat in timp ce eram pierdut,iar tu nu ma dadeai pierdut?
am sa-ti raspund ca port aceleasi masti,iar ele inca ma poarta spre ratacire.
daca te-ai schimbat in timp ce eram pierdut,iar tu-mi duceai dorul?
am sa-ti raspund ca dorul distruge,dar pe tine nu te-a putut atinge
daca ne-am schimbat,cand am realizat ca ne-am pierdut?
ti-as raspunde ca am ramas la fel,prin urmare: tu-acolo,eu-aici.



Narcis

Rana

  vreau sa-ti imblanzesc rana,

  sa-mi spuna ce simte,atunci cand nu ma simte..
  sa-mi fie supusa,pusa pe glume,deloc indispusa..

  sa-mi spuna de unde vine, si unde vrea sa ajunga..
  si cat timp va mai sta, in inima ta plapanda;     
  sa-mi strige,ca s-a saturat sa-ti strice,
  tot ce am dezvelit,atunci cand n-am mintit.
                             
  si am sa-i cer sa-ti lase inima in pace,
  ma sacrific,sa intre la mine in torace!



Narcis
                  
                      
       

Indiferenta

         
ai fost suspectata ca-ti pasa prea putin,
dar ti-ai pus masca cusuta cu sentimente,pavandu-ti drumul cu emotii;
cu toate astea ai fost prinsa cochetand flagrant cu indiferenta,
nu te asteptai la asta,dar acum te asteapta penitenta.
               
ai fost arestata ca ai ucis sentimente,
te-au tradat peretii zgariati ai atriilor evanescente,
ai fost trimisa in carcera ca n-ai mustrari de constiinta;
cu sange rece ai dezarmat intunericul, n-ai trecut in nefiinta;
  
ai fost judecata vreme de cinci apusuri,
si condamnata sa nu mai vezi rasaritul...


     Narcis